De-ale Tranzitiei în energie, sau ce poate ascunde recursul la Principii
In anii din urma, cei de la putere au facut mult caz de precadera institutiilor fata de persoanele ce le coordoneaza.
Fapte traite de autor in perioada Tranzitiei arata ca agitarea acestui principiu e menita sa ascunda mai degraba inlocuirea nejustificata a indezirabililor cu oameni de casa.
La mijlocul anilor 90', seful Renelului nu vedea cu ochi buni efortul de consolidare si independenta al institutului de cercetari si modernizari energetice - Icemenerg. Institutul avea state vechi, dar fusese arondat regiei nationale Renel odata cu desfiintarea ministerului energiei electrice. Mai-marele regiei isi satisfacea dorinta de putere centralizind impotriva curentului compania monopolista. Buna reputatie a Icemenerg, o exceptie de buna functionalitate in epoca, nu l-a impiedicat sa-i instrumenteze desfiintarea. Mai ales ca JC se manifesta ca sustinator al ideii de de-reglementare si "dezlegare" (unbundling) in sector. Institutul a devenit un compartimernt Renel, subordonat unui servil. Strain de cercetare, dar cu visteria Renelului la dispozitie pentru majorarea salariilor.
Renel tot a fost restructurat pina la urma si, inevitabil, institutul a fost prins fara contracte pe proiecte. In numai doi ani, pierde mai mult de jumatate din efectiv si ajunge in pragul falimentului. Azi, abia de se mai zareste in peisajul energiei romanesti.
In anul 2000, ca presedinte al ANRE anuntasem Termoelectrica ca are trei ani la dispozitie sa calculeze pretul energiei fara costul unitatilor de generare inutile. După colapsul marilor combinate, consumatorii plateau degeaba o capacitate termo excedentara de circa 7000 MW. Pentru apararea termistilor amenintati de restructurare, dar mai ales a unor interese obscure, am fost invitat - ispitit sa las reglementarile de o parte si sa ma ocup de infiintarea Transelectrica, companie esentiala pentru bunul mers al reformei. Schimbarea s-a petrect in liniste, dupa acordarea sporului de salariu colegilor parasiti. In urmatorii 4 ani, reglementarile au ramas la editiile initiale, desigur imperfecte.
Transelectrica a devenit o poveste de succes, mai ales dupa lansarea programului de modernizare si reusita celui de interconectare a Romaniei la sistemul UCTE. Dar, directorul Transelectrica devenise o oaie neagra intre 1000 albe, dupa ce aratase ca unele retehnologizari hidro sint mai mult pericol decit inbunatatire, se incapatina sa promoveze niste contracte si deranjase unii colegi, protejati ai serviciilor.
Asa incit, la mijlocul anului 2004, e re-instalat la ANRE in chip de 'reparatie'. Dislocarea a fost urmata de umplerea pusculitei pentru salarii mai bune. In rastimp, compania a pierdut ritmul modernizarii, in ciuda eforturilor din pozitii subalterne.
N-a fost sa tina decit 7 luni, dintr-un mandat pe care legea il stabilise la 5 ani. Erau polite de platit la inceputul anului 2005. In ciuda repetatelor vizite de curtoazie precedind alegerile, la niveluri dintre cele mai inalte, Transelectrica nu sprijinise. Cei care in anul 2000 imi aranjasera transferul la Transelectrica vedeau ca din nou am planuri de eficientizare a sub-sectorului termo. Mai divulgasem si indici clari de frauda în chiar interiorul institutiei de reglementare, de care persoane din anturajul lor nu erau straine. In sfirsit, si poate argument decisiv, trebuia sa fiu inlocuit de cineva priceput la contractele cu energie hidro ieftina. Inzestrarea sa cu fonduri pentru salarii majorate s-a produs in chip firesc. Intre timp, reglementatorul si-a pierdut credibilitatea si specialistii de baza.
Sub presedintia mea, asociatia IRE critica incercarile ministrului Videanu de refacere a monopolului in energie. Ca represalii, a ordonat societatilor de stat membre sa nu mai plateasca cotizatia. Aceasta include intr-o proportie de peste 90% cotizatia catre Eurelectric, deoarece IRE reprezinta Romania la organizatia europeana a energiei electrice. Dupa retragerea mea, finantarea IRE a fost intr-adevar deblocata. Dar asociatia nu s-a mai interesat de reforma si nici revista Energetica nu a avut vreun cistig.
Asadar, ca regula aproape generala a Tranzitiei, schimbarea fara motiv a sefilor indezirabili e asociata cu cresteri de salarii, partea leului revenind tot sefilor obedienti. In sarabanda schimbarilor, regretele vor fi tardive. Banii luati de la platitorii de taxe si tarife nu au servit decit la decaderea institutiei.
Jean Constantinescu
(revizuit in 13 octombrie 2013)